Emoțiile noastre sunt cea mai importantă parte a experienței umane, influențându-ne gândurile, acțiunile și relațiile. De-a lungul istoriei, filozofii și psihologii au încercat să înțeleagă originea și natura emoțiilor. De la teoriile lui Aristotel și Freud până la studiile lui Darwin și Ekman, s-a crezut mult timp că emoțiile sunt doar reacții înnăscute, automate, la mediul nostru. Cu toate acestea, cea mai nouă teorie propusă de cercetătoarea Lisa Feldman Barrett ne oferă o perspectivă revoluționară: emoțiile noastre sunt construite, nu înnăscute.
Emoțiile ca reacții la mediu: Perspective clasice
Aristotel a fost unul dintre primii gânditori care a explorat ideea că emoțiile sunt reacții la evenimentele externe. Freud a continuat această linie de gândire, sugerând că emoțiile noastre sunt strâns legate de experiențele noastre inconștiente și conflictele interne. Charles Darwin a contribuit cu teoria sa conform căreia emoțiile au o bază biologică și sunt universale, manifestându-se similar la toți oamenii, indiferent de cultură. Paul Ekman a susținut și el ideea universalității emoțiilor, identificând șase emoții de bază care ar fi recunoscute în toate culturile.
O nouă perspectivă: Emoțiile construite
Lisa Feldman Barrett, cercetătoare și autoare a teoriei construcționismului emoțional, ne propune o viziune inovatoare: emoțiile nu sunt reacții automate și universale la mediul înconjurător, ci sunt construite de creierul nostru cu informațiile pe care le primește din corp și din mediul extern. Avem astfel o triadă: corp-creier-mediu.
Aceste informații variază semnificativ de la o cultură la alta și sunt influențate de educație și experiențele noastre.
Exemple despre influențele culturale
- În Japonia, o persoană care pică un examen important poate simți rușine nu doar pentru sine, ci și pentru impactul asupra familiei și reputației acesteia. În contrast, în SUA, aceeași situație ar putea fi trăită mai mult ca o problemă individuală, cu accent pe eșecul personal și impactul asupra stimei de sine.
- În Mexic, sărbătoarea „Día de los Muertos” (Ziua Morților) este un exemplu al modului în care tristețea și doliul sunt integrate. Această sărbătoare combină ritualuri religioase și laice, în care oamenii își comemorează morții prin aducerea de ofrande, decorarea mormintelor și organizarea de petreceri. În contrast, în Anglia, doliul este adesea un proces mai sobru și privat, cu accent pe ceremonii funerare discrete și reținere emoțională.
Exemple despre experiențele personale
- Dacă cineva a petrecut în copilărie vacanțele la malul mării și a avut experiențe plăcute acolo alături de familie și prieteni, acea persoană va dezvolta o asociere emoțională puternică cu acest loc și cu marea în sine. Astfel, atunci când vede marea în alte contexte, va experimenta o stare de fericire și liniște asociată cu amintirile anterioare.
- O altă persoană care a fost martoră la o întâmplare traumatică în copilărie, tot în timpul vacanțelor la mare, cum ar fi un accident grav sau un conflict violent în familie, ar putea dezvolta o reacție de anxietate, respingere sau panică în situații care îi amintesc de mare, chiar și în absența unui pericol real.
Creierul nostru = un mic cercetător
Potrivit lui Barrett, creierul nostru este în permanentă activitate, făcând predicții pentru a anticipa necesarul de energie al corpului nostru și a ne menține în viață. Aceste predicții sunt asemenea ipotezelor unui cercetător, care sunt validate sau invalidate în funcție de informațiile din mediul nostru și de ceea ce experimentăm.
Emoțiile apar ca rezultat al interacțiunii dintre corp, creier și mediu. Această interacțiune este vie și plină de energie. Creierul nostru este influențat de mediu, iar mediul este modelat de educație și cultură. Astfel, prin educație și experiențele noastre culturale, ne construim și ne influențăm emoțiile.
Educația și Emoțiile
Această perspectivă deschide noi orizonturi în înțelegerea și gestionarea emoțiilor. Dacă emoțiile sunt construite, atunci avem puterea de a le modela prin educație și schimbarea perspectivei noastre asupra lumii.
Concluzie
Teoria construcționismului emoțional a Lisei Feldman Barrett ne arată că emoțiile noastre nu sunt fixe și universale, ci sunt flexibile și dependente de contextul cultural și educațional. Această înțelegere ne oferă instrumente valoroase pentru a ne gestiona emoțiile și a ne îmbunătăți sănătatea mentală.
În loc să vedem emoțiile ca reacții inevitabile și incontrolabile, le putem privi ca pe niște creații ale creierului nostru, influențate de mediul, corpul și educația noastră. Această schimbare de perspectivă poate transforma modul în care ne raportăm la propriile noastre emoții și la ale celorlalți, deschizând calea către o viață mai conștientă și echilibrată.
Așadar, data viitoare când simțiți o emoție puternică, amintiți-vă că aveți puterea de a o modela. Emoțiile sunt un proces dinamic, o colaborare între corp, creier și mediu. Prin educație și conștientizare, putem influența această colaborare și, în cele din urmă, putem construi emoții care să ne sprijine într-o viață plină de sens și împlinire.
Dacă ești curioasă de modul în care putem gestiona emoțiile, descarcă ghidul GRATUIT „3 Tehnici de eliberare emoțională”.
Mi-ar plăcea să îmi spui părerea ta despre acest articol. Ți-a plăcut?
Te rog să îmi scrii pe adresa de email: elenamarinescucoach@gmail.com sau să îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat comunicării.
