Dragă mamă, îți spun din start că cele de mai jos nu sunt pentru a judeca sau pentru a spune cine este o mamă bună sau rea sau pentru a arăta cu degetul, ci pentru a aduce acceptare și integrare în viața noastră.

 

Este vorba despre acceptarea unor părți din noi, a unor emoții și sentimente sau a unor gânduri, cât și integrarea lor. Ca să putem integra este nevoie, în primul rând, să ne uităm la acel „ceva”. Să te uiți în tine, nu în exterior.

Este ca atunci când vrei să faci curățenie. Întâi TE UIȚI și vezi, observi că este mizerie, deci o ACCEPȚI că există. Apoi, DECIZI să faci curățenie.

De ce faci toate astea, de ce decizi să faci curățenie, să schimbi ceva în viața ta? Pentru că ai nevoie să te simți mai bine, să simți ceva diferit. Ce faci după ce termini curățenia? Privești și știi cum era înainte și cum este ACUM și constați schimbarea și asta îți aduce ceva nou: bucurie, satisfacție, control, liniște, libertate, etc.

Poate este modul cel mai plastic de a descrie un proces de dezvoltare personală, dar mie îmi plac lucrurile simple. Și sper că și ție.

Deci, luăm una bucată mama, care își dorește ce este „mai bun”, “mai bine” pentru copilul ei, să nu treacă prin „greșelile ei”. Și cum facem asta? Să luăm un  exemplu: mergi cu copilul la restaurant împreună cu prietenul copilului și părinții acestuia.

 

Și copilul începe:

– Vrea să se joace de cum intră în restaurant (doar s-a zbenguit și acasă).

– Nu vrea să mănânce decât pizza (nimic sănătos, bun și gustos).

– Face fix ce face și prietenul lui (dacă prietenul își bagă degetul în nas, face și el la fel, dacă prietenul se joacă cu scobitorile, vrea și el, dar nu mai sunt scobitori și începe să mârâie că vrea și el scobitori).

– Vrea telefonul, deși nu s-a mai văzut de mult cu prietenul lui.

– Dă din picioare și se bâțâie pe scaun.

– Aleargă cu prietenul lui printre mese, enervând chelnerii.

– Vrea afară.

– Vine comanda, dar acum vrea și cartofi prăjiți (doar a văzut la prietenul lui).

– Mănâncă și dă pe el.

– Se șterge pe el (deși are șervețel și suntem la restaurant).

– Limonada este prea acră (deși am pus 100 de plicuri)

– Și acum dragă mamă, descurcă-te!

 

În mod sigur copilul scoate la suprafață niște emoții la care nu simțeai nevoia să te uiți, mai puțin valabil pentru mamele zen sau „copilul meu nu face așa ceva”.

Dacă nu sunt emoții, atunci sunt gânduri de genul:

– Ne face de râs/se face de râs.

– Unde o să ajungă dacă se poartă așa?

– O să îl judece lumea și o să sufere/Ne judecă lumea că nu îl educăm.

– Nu mă respectă.

– Nu știe ce vrea, deci nu e bine.

– Nu știe să ia decizii.

– Nu are personalitate, de ce îi imită pe alții?

– Nu mănâncă sănătos, deci se va îmbolnăvi.

– Nu este niciodată mulțumit.

– Nu mănâncă ce trebuie, deci nu sunt o mama bună.

 

Ce facem? Urmăm pașii de la curățenie!

 

Pasul 1:  TE UIȚI

Observă care este emoția ce însoțește gândul? Este frică, este furie, este grijă sau este anxietate?

Observă și spune-ți că este ok că există.

Dă-le spațiu.

Oprește mintea din a judeca sau a găsi justificări pentru ceea ce simți. Vrei să înțelegi ce simți sau vrei să te eliberezi de emoție? Vrei să faci curățenie sau vrei să înțelegi de ce este mizerie?

OPREȘTE-TE.

 

Pasul 2: ACCEPȚI

Acceptă că sunt emoțiile TALE și că tot ce simți este despre tine și nu despre copil.

ASUMĂ-ȚI responsabilitatea emoțiilor și gândurilor tale.

Și acum, măsoară: 100% sigur sunt ale tale? Sau încă dai vină pe copil, partener, chelner, mamă, tată, societatea, țară etc? Încă ai niște scuze și justificări? Până nu ajungi la 100% însemnă că nu ești convinsă că este mizeria ta. Și este ok așa. Doar fii conștientă că ești acolo, în etapa asta.

Dacă ai  măsurat și ești 100% sigură că furia sau frica aia este a ta și că gândul ăla că fiul tău/fiica ta „nu este suficient de bun”, este tot al tău, atunci ai făcut al doilea PAS. FELICITĂRI!

 

Pasul 3: DECIZI

Decizi să te eliberezi de furie, frică, sau grijă și de gândul ce însoțește această emoție. Decizi să faci curățenie.

Aceste decizii, zi de zi, îți vor aduce mai multă pace și iubire de sine. Iar iubirea de sine, este singura certitudine din viața noastră că suntem cele mai bune mame.