În primul rând, iubirea de sine este un concept, niște cuvinte pe care le folosim ca să descriem ceva din realitatea noastră. Ca orice concept, el devine real întâi înțelegându-l cu mintea logică, dar nu este totuși suficient.

Sunt multe femei care ȘTIU ce este iubirea de sine, dar nu o simt, nu reușesc să o perceapă. Dacă îți dorești să simți, să integrezi în tine conceputul de iubire de sine este nevoie să experimentezi. Întrebarea care vine este: Ești dispusă să faci asta?

Ca orice proces de învățare va dura și te asigur că nu va fi confortabil. Vestea bună este că îți va transforma viața. Odată cu învățarea acestui proces, este ca și cum ai descoperit o nouă lume în lumea pe care o știai deja. Vei putea trăi cea mai bună versiune a vieții tale.

Cum îți sună: „Cea mai bună versiune a mea.”?

Este ca în filmul Edge of Tomorrow cu Tom Cruise, când el are posibilitatea de a “repeta” viața până când ajunge să obțină ce își dorește: să împiedice masacrul omenirii. Este un norocos deoarece se poate uita iar și iar la deciziile pe care le-a luat și își poate schimba deciziile nepotrivite. Surprinzător, învață că nu deciziile corecte îl duc la îndeplinirea scopului.

Noi, din păcate sau din fericire, nu trăim într-un film artistic, dar trăim în filmul numit „viață”. Toți avem filmele noastre în cap care sunt create încă din prima zi de viață. Și muncim foarte mult la ele și ne atașăm de ele. Așa ne construim personalitatea și identitatea noastră.

Tot din prima zi de viață învățăm despre iubire. Ești o gâgâlice cu ochi care nu poate face nimic singură. Ai nevoie de ceilalți să mănânci, să fii schimbată, și ceri să fii mângâiată și iubită. Dacă ești printre norocoase, cele care au primit iubire, îți va fi ușor să oferi iubire.

Deci întâi învățăm să primim și apoi să oferim!

Dar întâi vom oferi iubire celorlați, nu nouă, nu propriei persoane.

Iluzia în care creștem și aici ne ajută un pic și religia, este că dacă oferi celorlați, asta te va face să te simți  bine, fericit, împlinit. Și nu zic că nu este și adevăr în acest lucru, dar atât timp cât nu îți oferi ție, vei ajunge să te simți epuizată, obosită, folosită, neapreciată, frustrată.

Primul pas: conștientizarea

Dacă te simți așa, însemnă că poți face primul pas important în a te iubi pe tine, deoarece acum poți să conștientizezi lipsa de iubire.

Nu poți schimba nimic în viața asta dacă nu știi unde ești. Ca să ajungi din punctul A în B, trebui să știi că ești în A. Să știi că nu te iubești. Multe cliente îmi spun „ok, am înțeles că nu mă iubesc pe mine, dar cum să fac asta? Cum să mă iubesc pe mine?” Ne dorim o rețetă sau o pastilă, să facem x, y, z exerciții ca să dispară sentimentul ăsta de neiubire.

În procesele de coaching am observat că foarte multe dintre noi ne oprim aici, la „a știu de ce simt asta, știu de ce gândesc asta, știu de ce nu mă iubesc.” Conștientizarea este un pas important, dar nu ultimul.

Al doilea pas: acceptarea

Al doilea pas este acceptarea sentimentului de neiubire, să rămâi acolo, în sentimentul ăla și să îi poți spune „da, este ok că exiști”. Am întâlnit multe femei care pur și simplu iau foc când vorbesc despre acceptare. Cum adică să accept? Confundăm acceptarea cu supunerea, cu cedarea puterii personale sau cu umilirea.

Când vorbesc despre acceptare vorbesc despre a accepta ceva ce există în interiorul nostru. Ce simțim, ce gândim, ce senzații avem, ceva ce îți transmite corpul. Toate aceste aspecte există în noi, dar din dorința de control, de a acoperi, de obicei, durerea,  nu ne putem uita la ele. Deci, nu este despre a accepta în față cuiva ceva ce ne impune cineva din exterior, ci de a accepta ceva din interiorul nostru despre care doar noi știm.

Și nu putem face asta decât dacă renunțăm în a judeca lipa de iubire. Când ajungi aici, mintea începe și îți spune: dacă nu te iubești pe tine ești o fraieră, dacă nu te iubești pe tine, ceilalți oameni nu vor putea să te iubească, dacă nu te iubești pe tine, nu poți să fii fericită.

Și pe lângă vocea critică care apare, mai apare și vina. Te învinovățești că nu te poți iubi, că nu ești în stare.

Acceptă toate aceste judecăți și toate emoțiile care apar, care sunt ale tale, care fac parte din tine, indiferent dacă îți plac sau nu.

Al treilea pas: recunoștința

Ca să poți fi recunoscătoare lipsei tale de iubire este nevoie să identifici toate avantajele și beneficiile pe care le-ai avut de-a lungul vieții din lipsa de iubire.

Scrie pe hârtie ce ți-a adus lipsa de iubire în viață.

Poate că ți-a adus mai mulți prieteni pentru că ai făcut totul pentru ei și ai fost mereu acolo pentru ei. Poate ți-a adus o relație de cuplu pentru că ai știu cum să te concentrezi pe nevoile lui. Poate că ți-a adus o familie pentru că ai știut cum se le gestionezi toate. Poate că ți-a adus identitate pentru că ai fost „fată bună”. Sau poate că te-ai simțit importantă pentru că ai fost omul de încredere, omul care poate.

Mulțumește pentru tot ce ți-a oferit lipsa de iubire. De acum, poți să alegi conștient să te iubești.

Indiferent ce vei face, ce situație vei întâmpina mâine, adu-ți aminte „ALEG SĂ MĂ IUBESC PE MINE”. Cu acest mindset ia orice decizie din viața ta. S-ar putea să nu îți iasă din prima, s-ar putea să iei o decizie și apoi să te gândești: „Oare decizia x a fost din iubire pentru mine?.” Vei observa că de cele mai multe ori, nu acționăm din iubire pentru noi, ci din tot soiul de dorințe: de acceptare, de control, de siguranță sau dorind iubirea celorlalți.

Continuă să faci acest proces și în timp vei avea mai multă iubire de sine în viața ta. Vei observa cum viața ta exterioară se schimbă prin simplu fapt că te iubeși mai mult.